Bruegel, un think-tank din Bruxelles specializat in energie, a publicat saptamana trecuta un document de politica axat pe ceea ce are nevoie UE pentru a atinge obiectivele sale declarate de zero emisii nete si cat ar costa acest lucru. Se pare ca, pentru a atinge aceste obiective, blocul comunitar ar trebui sa cheltuiasca 1,3 trilioane de euro, in fiecare an pana in 2030. Dupa aceea, pretul pentru tranzitie sare la 1,54 trilioane de euro anual si ramane la acest nivel pana in 2050.

Suma impresionanta care trebuie cheltuita pentru tranzitie este impartita de Bruegel in trei categorii: aprovizionare cu energie, cerere de energie si transport. Aceasta poate fi, de asemenea, o subestimare de catre UE insasi deoarece nu include toate costurile asociate tranzitiei, omitand, de exemplu, costurile de finantare care ar putea fi doar ele destul de mari. Dupa cum subliniaza Bruegel, costul de finantare a investitiilor va fi semnificativ pentru agentii cu probleme de lichiditati, iar finantele publice va trebui sa intervina cu instrumente de reducere a riscurilor pentru a facilita investitiile private.

Acest lucru inseamna ca Uniunea Europeana va trebui sa majoreze subventiile pentru a motiva investitorii privati sa i se alature in finantarea tranzitiei. Aceasta ar putea fi o sarcina dificila avand in vedere contextul actual al tehnologiilor de tranzitie, care se caracterizeaza printr-o cerere scazuta, in ciuda sprijinului guvernamental puternic sub forma de subventii.

Iar Uniunea Europeana reprezentata de bratul sau executiv, Comisia omite si alte costuri din planurile sale financiare pentru tranzitie. Aceasta nu include in buget costurile de productie asociate acestei tranzitii, iar acestea ar putea fi, de asemenea, foarte mari. Dupa cum noteaza Bruegel, dezvoltarea capacitatii locale de productie in conformitate cu o politica care prevede ca 40 % din tehnologia europeana de tranzitie sa fie fabricata in cadrul blocului comunitar ar necesita investitii suplimentare de 100 de miliarde de euro anual, de acum pana in 2030.

Se pare ca lista continua sa fie completata, dar cine o va completa si cum isi va permite acest lucru devine din ce in ce mai neclar. Desigur, la prima vedere, platitorii sunt foarte clari: guvernele si investitorii privati. Sub acest aspect, lucrurile devin interesante si provocatoare.

Guvern