La un restaurant, un gândac a aterizat brusc pe o doamnă care a început să urle de frică.

Cu o față cuprinsă de panică și o voce tremurândă, a început să sară în sus, cu ambele mâini încercând cu disperare să scape de gândac.

Reacția ei a fost contagioasă, deoarece toți cei din grupul ei au intrat și ei în panică începând și ei să țipe. Ea a reușit în cele din urmă să scape de el doar că acesta a aterizat pe o altă doamnă dintr-un alt grup.

[mepr-show rules=”1611″ unauth=”both”]

Acum, a venit rândul celeilalte doamne din grup să continue drama și chelnerul s-a repezit să-i salveze. Cu una din mișcările bruște ale doamnei, gândacul ajunge pe chelner. Acesta a stat ferm și calm și a stat să observe comportamentul gândacului de pe cămașă.

După câteva secunde în care s-a liniștit și gândacul, chelnerul l-a apucat cu degetele și l-a pus pe jos în afara restaurantului.

Urmărind distracția, am început să mă întreb dacă era gândacul responsabil pentru comportamentul lor? Și dacă da, atunci de ce nu a fost deranjat chelnerul? S-a descurcat perfect fără nici un problemă.

Și atunci poate nu gândacul, ci incapacitatea acelor oameni de a face față perturbării situației provocat de gândac, a generat comportamentul doamnelor.

Mi-am dat seama că nu discuțiile aprinse cu părinții, cu colegii mei sau oamenii din jurul meu mă deranjează, ci neputința mea de a face față tulburărilor cauzate de aceste discuții.

Nu incidentele din trafic mă deranjează, ci incapacitatea mea de a face față deranjului cauzat de ambuteiajul are efectul negativ.

Nu faptul că sunt numai 24 de ore într-o zi este problema, ci modul în care utilizez acele ore.

Nu lipsa echilibrului viață personală și viață profesională este problema, ci criteriul după care îmi prioritizez activitățile.

Că nu incertitudinea viitorului este cea care cauzează anxietate ci faptul că trebuie să mă concentrez mai mult la prezent. Cum spunea J. K. Rowling: dacă îți faci griji pentru viitor vei suferi de două ori.

Că nu pot controla situațiile din jurul meu, maxim influența și că este ok.

Mai mult decât problema, reacția mea la problemă este cea care creează stres și haos în viața mea.

Lecții învățate din poveste:

·         Am înțeles că nu ar trebui să reacționez impulsiv niciodată.

·         Trebuie să răspund corect mereu.

Diferența este ca femeile au reacționat, în timp ce chelnerul a răspuns.

Reacțiile sunt întotdeauna instinctive, imediate și impulsive, în timp ce răspunsurile sunt întotdeauna calme și bine gândite.

Și găsesc asta a fi un mod frumos de a înțelege viața.

Persoana calmă și fericită nu este așa pentru că totul este corect și bun în viața lui.

El este așa pentru că atitudinea lui față de tot ce este în viața lui este corectă.

Te-a inspirat postarea? Dă un share.

[/mepr-show]