Secetele mai frecvente si severe ca urmare a schimbarilor climatice, combinate cu nevoile alimentare ale unei populatii in crestere, au dus la expunerea societatilor la un risc crescut de tulburari, a avertizat Ibrahim Thiaw inaintea discutiilor de la Riad saptamana aceasta.
O mare parte din suma aproximativa de un miliard de dolari pe zi necesara va trebui sa provina din sectorul privat, a subliniat Thiaw, secretarul executiv al Conventiei Natiunilor Unite pentru Combaterea Desertificarii (UNCCD).
Majoritatea investitiilor in restaurarea terenurilor din lume provine din bani publici. Si nu este corect. Pentru ca, in esenta, principalul motor al degradarii terenurilor in lume este productia de alimente, care este in mainile sectorului privat, a explicat Thiaw.
Thiaw a adaugat ca doar 6% din suma necesara pentru reabilitarea terenurilor deteriorate este oferita in prezent.
Pentru a atinge suma de 2,6 trilioane de dolari, echivalenta cu productia economica anuala a Frantei, lumea trebuie sa reduca un decalaj anual de 278 de miliarde de dolari, dupa c[mepr-show rules=”1611″ unauth=”both”]e doar 66 de miliarde de dolari au fost investiti in 2022, conform ONU.
Terenurile afectate, totalizand aproximativ 15 milioane de kilometri patrati, erau deja degradate si cresteau cu aproximativ 1 milion de kilometri patrati in fiecare an, depasind marimea Antarcticii.
Intarirea obligatiilor legale ale statelor va fi unul dintre acordurile dificile de incheiat, a avertizat Thiaw, mentionand ca unele tari nu sunt pregatite pentru un alt instrument obligatoriu din punct de vedere juridic, in timp ce altele considera ca este crucial.
In timp ce tarile si-au asumat angajamente de a proteja aproximativ 900 de milioane de hectare de teren, este necesar sa stabileasca un obiectiv mai ambitios de 1,5 miliarde de hectare si sa accelereze ritmul.
Esecul in convenirea masurilor de refacere a terenurilor degradate ar afecta eforturile ONU de reducere a emisiilor de gaze cu efect de sera si de protejare a biodiversitatii, a avertizat Thiaw, subliniind ca agricultura contribuie cu 23% la emisiile de gaze cu efect de sera, 80% la defrisari si 70% la consumul de apa dulce.
Resursele despre care vorbim nu sunt caritate, a subliniat Thiaw. Deci este important sa vedem aceasta nu ca pe o investitie pentru africanii saraci, ci ca pe o investitie care va mentine lumea echilibrata.
Imaginea utilizata in acest articol a fost preluata de pe site-ul Economica si poate fi vizualizata direct aici.
[/mepr-show]