Radu Craciun/ Piramidele Romaniei

Se spune ca, de multe ori, o imagine valoreaza cat o mie de cuvinte. Graficul de mai jos, care reprezinta evolutia PIB-ului real pe locuitor al Romaniei exprimata ca procent din media Europei Occidentale (Italia, Spania, Franta, Marea Britanie si Germania), ofera exact un astfel de prilej de reflectie pe mai multe dimensiuni. Detaliul cel mai izbitor este, probabil, raspunsul pe care graficul il ofera celor care contesta efectul benefic al aderarii Romaniei la UE prin etichetarea drept colonie. Asa cum graficul o arata, dupa aderarea la UE, economia Romaniei a cunoscut o dezvoltare accelerata care a facut ca, dupa ce peste 100 de ani nu a reusit sa micsoreze diferenta de dezvoltare fata de Occident, sa recupereze o mare parte a acestei diferente in doar 20 de ani. Deci imbogatirea accelerata a Romaniei prin recuperarea diferentei de dezvoltare fata de Vestul Europei este mai presus de orice discutie. Ceea ce insa merita discutat si nu trebuie deloc ingnorat este modul in care aceasta bogatie a fost distribuita in tara intre diferitele categorii sociale si profesionale, precum si intre regiunile istorice ale tarii. Este o analiza foarte importanta, deoarece polarizarea economica a Romaniei este la originea evolutiilor politice si sociale pe care le vedem in ultima vreme, asa cum explicam intr-un comentariu anterior . Insa graficul de mai sus ne mai arata un paradox, poate prea putin comentat. Epoca de aur ctitorita de Ceausescu prin investitii fara numar a provocat in perioada 1975-1990, culmea, o scadere economica constanta in termeni relativi fata de tarile mai dezvoltate din Europa. Practic, in acea perioada la care prea multi viseaza cu nostalgie sau ignoranta, Romania devenea o tara din ce in ce mai inapoiata in raport cu tarile capitaliste dezvoltate din Occident. Pentru marii admiratori ai proiectelor ceausiste de industrializare si infrastructura, o astfel de involutie ar trebui sa aduca un mare semn de intrebare legat de justetea evaluarilor lor. Transfagarasanul a fost realizat si finalizat in anii 70, Canalul Dunare-Marea Neagra a fost realizat in perioada 1975-1985, constructia Casei Poporului a inceput in anii 80 si a continuat doua decenii. Cum de astfel de proiecte uriase nu s-au reflectat in crestere economica? Raspunsul este ca aceste proiecte in care s-au investit miliarde de dolari (la valoarea dolarului din acea vreme) au fost facute fara nicio justificare economica, printr-o ignorare totala a masurii in care randamentului unor astfel de investitii, prin efectul pozitiv de angrenare economica, va permite recuperarea investitiei initiale. Transfagarasanul nu si-a depasit niciodata statutul de atractie turistica, fara niciun beneficiu economic major. Canalul Dunare-Marea Neagra, la veniturile de cateva milioane de dolari pe an pe care le produce acum, va avea nevoie de cateva sute de ani pentru recuperarea eventuala a investitiei initiale. Ca