Revolutia din 1989 a schimbat fundamental peisajul economic si social din Romania, marcand sfarsitul regimului comunist si inceputul tranzitiei catre democratie si o economie de piata. In anii care au urmat caderii regimului Ceausescu, tara a trecut prin transformari profunde, pline de provocari si oportunitati. Aceasta perioada de tranzitie a afectat in mod direct structura economica a Romaniei, creand atat probleme, cat si noi perspective de dezvoltare.

La sfarsitul regimului comunist, economia Romaniei era complet centralizata si dominata de industrii grele. Politicile economice ale regimului Ceausescu, orientate spre plata datoriilor externe si autosuficienta, au dus la rationalizarea alimentelor si penuria de bunuri de consum. In plus, deteriorarea infrastructurii si lipsa investitiilor in sectoare de baza, precum sanatatea si educatia, au agravat si mai mult starea generala a economiei si calitatea vietii.

In acest context de saracie si lipsuri generalizate, schimbarile politice de la sfarsitul lui 1989 au deschis portile catre o economie de piata. Cu toate acestea, trecerea de la un sistem economic rigid si controlat de stat la unul liberalizat a fost lenta si plina de provocari.

Primii ani de dupa Revolutie au fost caracterizati de instabilitate economica si politica. In incercarea de a trece la o economie de piata, guvernele post-revolutionare au inceput procesele de privatizare si liberalizare a preturilor, dar aceste schimbari au fost adesea gestionate ineficient si au dus la o crestere accentuata a inflatiei si somajului. Inflatia a atins un varf de aproape 300% in 1993, ceea ce a afectat grav puterea de cumparare a populatiei.