Opinii & Editoriale
„…eu alegator [], eu pentru cine votez?” se intreba personajul pitoresc al lui Caragiale in comedia sa spumoasa ce satiriza alegerile romanesti cu aproape un secol si jumatate in urma. Aceasta a fost intrebarea pe care si-au pus-o, de data asta foarte serios, foarte multi romani si inaintea alegerilor prezidentiale recente, numai ca sfarsitul reprezentatiei de duminica nu pare sa fi avut acelasi final amuzant ca al Scrisorii pierdute”. Iar dupa alegeri, toata lumea se intreaba ce s-a intamplat, de fapt, duminica?! Cum s-a ajuns la o asa rasturnare de situatie, in care candidatii principa[mepr-show rules=”1611″ unauth=”both”]lelor doua partide nu au reusit sa prinda unul din locurile ce dau biletul de intrare in turul doi, iar castigatorul e un faimos necunoscut, de care stim mai multe abia incepand de luni, cu ajutorul Google?…
Calea de urmat?
Daca ne uitam mai cu atentie la zonele de unde a venit acest vot spre exemplu tineretul fara studii superioare si o buna parte din emigratia romaneasca in vestul Europei incepem sa ne dam seama ca pot fi identificate cel putin doua probleme structurale importante pentru care am ajuns aici: un sistem de invatamant care nu pregateste tinerii pentru adecvarea la conditiile economice si sociale ale lumii de azi si o lipsa de grija a statului pentru cetatenii proprii, la care se adauga o uitare de catre stat a romanilor care au plecat si isi castiga viata din greu prin vestul Europei, si de care ne aducem aminte doar la alegeri sau, eventual, cand ne uitam statistic cati bani au trimis in tara…
[/mepr-show]