Devenite de mare actualitate si, in acelasi timp, subiecte sensibile, reglementarea lucrului la distanta si, respectiv, impozitarea muncii transfrontaliere incep sa preocupe din ce in ce mai mult pe plan national, tarile membre UE, dar si la nivelul Comisiei Europene. Chiar daca pare ca a fost usor lasata deoparte, este probabil ca, odata cu numirea noilor comisari europeni (care se va finaliza in cursul lunii noiembrie a.c.), analiza optiunilor de impozitare a muncii transfrontaliere la distanta in tarile UE sa fie reluata. Fiind un subiect complex, aflat in continua evolutie si avand in vedere cresterea popularitatii muncii la distanta si a telemuncii, autoritatile locale si europene sunt de acord ca reglementarile fiscale actuale trebuie completate, astfel incat au aparut initiative recente menite sa aduca necesare si obligatorii clarificari.

In acest moment, la nivelul Uniunii Europene (UE) nu exista o legislatie fiscala unificata specifica pentru lucratorii la distanta. Impozitarea in UE este o chestiune complexa, deoarece fiecare stat membru are propriile lui legi si reglementari fiscale. Acum exista insa cateva principii si acorduri generale care impacteaza lucratorii la distanta in UE, astfel:

• Impozitarea pe baza de rezidenta fiscala vs. Impozitarea pe baza de sursa a venitului.
• Tratate de dubla impunere: pentru a preveni dubla impunere (impozitarea in doua tari pentru acelasi venit), tarile UE au semnat tratate de evitare a dublei impuneri intre ele si cu multe tari din afara UE. Aceste tratate stabilesc unde ar trebui sa fie impozitate diferite tipuri de venituri.
• Lucratori transfrontalieri: unele tari din UE au incheiat acorduri speciale pentru lucratorii transfrontalieri, care locuiesc intr-o tara din UE, dar lucreaza in alta tara. Aceste acorduri pot afecta locul in care sunt platite impozitele pe veniturile obtinute de persoanele fizice in cauza.
• Libertatea de circulatie: cetatenii UE au dreptul de a lucra in orice stat membru al UE, fara a avea nevoie de un permis de munca. Acest lucru inseamna, de asemenea, ca se pot muta intr-o alta tara si pot lucra de acolo de la distanta, in beneficiul angajatorului/ unei companii din tara de origine.
• Nomazii digitali: unele tari au inceput sa introduca tipuri de vize sau regimuri fiscale speciale pentru nomazii digitali. Acestea pot oferi conditii fiscale favorabile pentru a atrage lucratori la distanta din alte tari.
• Teleworking din strainatate: in timpul pandemiei COVID-19, multe tari din UE au emis orientari specifice pentru telelucratorii la distanta care prestau munca din strainatate.

Pe langa toate aceste considerente fiscale, nu trebuie neglijate nici alte arii conexe, cum ar fi siguranta si securitatea muncii, securitatea si acoperirea sociala (i.e., plata contributiilor de asigurari sociale si modul de a beneficia de protectie si servicii sociale etc.), aspecte care tin de dreptul muncii si conditiile minime specifice fiecarui stat etc.

Practica fiscala actuala aplicata la nivelul